(Traducere de Csata Ernő)
În Ardeal dâmburile abrupte
noaptea se înfundă-n bărbati,
pârâind se vor umfla magulele,
și umbrele în ochii măncați
privesc, privesc tărăgănând, milenar,
pe malul răbdării pădurile pârlite.
Degeaba a mânjit pe pajiște
sloganuri și sânge de vițel,
căci urlă părul dârz în noapte,
ca-n pădure flama, luminează,
fața lor răzvrătită licărind,
ca să găsim drumul până acasă,
flăcăi, flăcăi, mânzi zburdalnici în vânt cumplit,
dacă până-n cosmos nu reușim să zburăm,
și am reveni pe acest pământ cu grunzi,
doar în vârful picioarelor, încet!:
pe obrazul scump, răcit al taților umblăm.
vezi mai multe poezii de: Farkas Árpád
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.