Înfipt în răzvrătirile din ape,
S-a-ntins peste văzduh, să-l lumineze,
Să țină orizonturile treze
Și să le-aducă valul mai aproape.
Se năpustește marea în faleze,
Erupții de talazuri le încape,
Doar farul stă sub ale nopții pleoape,
Cu ochiu-i, nesfârșirea s-o vegheze.
Doi albatroși înaltul îl despică,
Întârziați pe căile genunii,
Iar vântul, cu a lui baladă, strică
În dalbe pulberi bocetul furtunii.
Cetatea farului lumini ridică
În ochiul orb și adormit al lunii...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.