Pe plaja părăsită, cu valuri furtunoase,
Rulează parcă filmul vieții-mi ce urmează,
Pe orizont aș vrea un stenic zbor de rază,
Dar ceru-i...doar corăbii greoaie-ntunecoase...
Nisipul mă-nfășoară-n timide mângâieri,
Pe-un trup pe care jertfă l-aș pune omenirii,
În jur, pe-un cerc pun focul din startul devenirii,
Să-mi limpezesc spre Sine pierdutele cărări...
Părinți, colegi, profesori pășind pe corzi intime
Simțeam că-mi fac din viață, nesuferit ghiveci,
Din forfota din malluri și-ncinse discoteci,
Eu am aflat tandrețea, nisipule, în tine!
Mi-e pieptul azi o mare cu zbor de albatroși,
La orizont revin catargele pierdute,
Mi-s țărmurile cânt de-ancore cunoscute,
Simt briza jucăușă pe sânii-mi mai pietroși...
Secundele-s uimite, nisipule de tine!
Și par a fi geloase pe-mbrățișarea ta,
Li-e teamă că-n clepsidra-mi eu te-aș putea muta
Și grijile plecării nu vor ara prin mine...
De-acum parcă-s lumina ce și-a aflat chemarea,
De-al lumii întuneric eu raza-mi voi feri,
Pe-urcușuri, coborâșuri, de-amar n-oi suferi,
Că m-a-nvățat nisipul să mă înalț ca marea!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.