Focu-i pune câmpiei înserate
coarne de cerb furios.
Toată valea se-ntinde. Tumbe
îi face-un pui de vânt pe spate.
De cristal e văzduhul sub fum.
– Trist şi galben ochi de pisică.
– Eu, în ochii mei lunec prin ramuri.
Lunecă ramuri pe râu acum.
Sosesc faptele-mi esenţiale.
Refrene-ale altor refrene.
Între trestii şi joasa-nserare
Ce ciudat Federico să mă cheme!
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.