Amparo,
ce singură ești în casa ta,
îmbrăcată-n alb!
(Ecuator între iasomii
și tuberoze.)
Ascultați foșnetul fermecat
al fântânii din curte
și palidul tril galben
al canarului.
Dar în amurg vezi tremurând
chiparoșii cu păsări,
în timp ce, fără grabă,
brodezi litere.
Amparo,
ce singură ești în casa ta,
îmbrăcată-n alb!
Amparo,
și cât mi-e de greu
să-ți spun: „te iubesc”!
Traducere Darie Novăceanu
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.