Verde freamăt nepipăit.
Smochinu-mi întinde brațele sale.
Ca o panteră umbra lui
lirica-mi umbră pândește.
Luna numără câinii.
Se-ncurcă și-ncepe din nou.
Astăzi, mâine, negru și verde
înconjurându-mi cercul de lauri.
Cine ca mine te-ar mai iubi
inima de-mi vei schimba?
... Și smochinul mă strigă și-naintează
teribil și multiplicat.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.