Marea,
surâde în depărtare.
Dinți de spumă
buze de cer.
– Ce vinzi, tânără tulburătoare
cu sânii în vânt?
– Apa mărilor,
domnule – o vând.
– Tinere oacheș, ce ai
în sânge amestecat?
– Apa mărilor,
domnule, – o am.
– Aceste lacrimi sălcii,
mamă, de unde se strâng?
– Apa mărilor,
domnule, – o plâng.
– Inima, și această-ntristare gravă,
de unde răsare?
– Apa mărilor este
atât de amară.
Marea,
surâde în depărtare.
Dinți de spumă
buze de cer.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.