Liniștea rotundă a nopții
peste pentagrama
infinitului.
Eu mă năpustesc în stradă gol,
copt de versuri
pierdute.
Bezna, ciuruită
de cântecul greierului,
are flăcăruia
sunetului
moartă.
Această lumină de cântec
care descoperă
sufletul.
Scheletele-a o mie de fluturi
dorm în mine.
E-o tinerețe de adieri nebune
pe râu.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.