Fata mea s-a dus la mare
să numere pietricele și valuri,
dar s-a întâlnit de-o dată
cu fluviul Sevillei.
Între leandri și clopote
se legănau cinci luntri
cu vâslele-n apă
și pânzele-n vânt.
Cine privește din turnul
înhămat, al Sevillei?
Cinci glasuri răspundeau,
rotunde ca niște inele.
Cerul vesel încalecă
râul, din mal în mal.
În văzduh aprins
cinci inele se leagănă.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.