Există o rădăcină amară
și o lume cu mii de terase.
Nici mâna cea mai mică
nu sparge ușile apei.
Unde pleci, încotro, unde?
Un cer cu mii de ferestre
– luptă de-albine obosite –
și o rădăcină amară.
Amară.
Doare în talpa piciorului
interiorul chipului
și doare-n trunchiul proaspăt
al nopții abia prăbușite.
Dragoste, dușmanul meu,
mușcă-ți rădăcina-amară!
Traducere Darie Novăceanu
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.