Începe plânsul
ghitarei.
Se sfarmă cupele
zorilor.
Începe plânsul
ghitarei.
S-o liniștești e zadarnic.
Nu-i cu putință
s-o liniștești.
Plânge monoton
cum plânge apa,
cum plânge vântul
peste nămeți.
Nu-i cu putință
s-o liniștești.
Plânge lucruri
îndepărtate.
Nisipul din sudul fierbinte
ce vrea alte albe camelii.
Plânge pentru săgeata fără de țintă
amurgul fără auroră,
și prima pasăre moartă
pe creangă.
O, ghitară!
Inimă rănită de moarte
de cele cinci spade.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.