Începe bocetul
ghitarei.
Se sparg potirele-
aurorei.
Începe bocetul
ghitarei.
E inutil s-o faci să tacă.
E imposibil
plânsul să-i oprești.
Bocește monoton,
ca lăcrimarea apei,
ca vântul plângând
peste zăpezi.
E imposibil
plânsul să-i oprești.
Pentr-un noian de-ndepărtări
ea plânge.
Nisipul Sudului fierbinte,
tânjind albe camelii.
Fără destin plânge săgeata,
târziul fără zori
și prima pasăre murind
pe ramuri.
Ghitară, of!
- rănită inimă, adânc,
de-al spadelor cvintet.
traducere - g.Cristea
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.