Copila-mi trece pe dinainte.
O, ce străveche mâhnire!
La ce-mi folosesc, întreb,
cerneala, hârtia și versul?
Pielea ta mi se pare
crin roșu, trestie crudă.
Oacheșă, de lună plină.
Dorinței mele ce-i ceri?
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.