M-am așezat
într-un luminiș de timp.
Era un iaz
de tăcere,
de-o albă tăcere,
inel imens
în care luceferii
loveau cu cele douăsprezece schimbătoare
numere negre.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.