Dinți de fildeș luna are.
Ce tristă și bătrână apare!
Albiile sunt uscate,
câmpurile fără ierburi,
și arborii veștezi
fără cuiburi și frunze.
Zbârcită, doamna Moarte
trece printre sălcii
cu cortegiu-i absurd
de iluzii străvechi.
Vrea să vândă vopsele
de ceară și de durere
ca o vrăjitoare din basm
vicleană și mincinoasă.
Luna i-a cumpărat picturi Morții.
În noaptea asta tulbure
luna-i nebună.
În ăst timp eu pun
în inima-mi sumbră
o odihnă fără cântece
cu corturi de umbră.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.