Plouă peste Santiago
dragostea mea dulce.
Camelie albă de aer,
adumbrită, mai străluce.
Plouă peste Santiago,
noapte neagră și târzie.
Ierburi de argint și vis
acopăr luna pustie.
Privește ploaia pe uliți,
plâns de pietre și cristale.
Și în vânt, întinse umbre
și cenușa mării tale.
Mării tale Santiago,
fără soare pe coline.
Apă-a dimineții-antice
ne-ncetat vibrând în mine.
Traducere Darie Novăceanu
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.