Îmi scot capul
pe fereastră și văd
cum vrea să mi-l reteze
cuțitul vântului.
În ghilotina-aceasta
de nevăzut, mi-am pus
eu capul fără ochi
al dorințelor mele.
Parfumul de lămâie
imensa clipă umple
pe când se schimbă-n floare
de crep de doliu vântul.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.