Galopând pe drum aleargă
cal cu coada lungă-n vânt,
pe când moțăie sau joacă
veteranii-oșteni ai Romei.
Codru de Minerve, brațe
desfrunzite își deschide.
Apa-n aer aurește
muchile de stânci aride.
Noaptea torsurilor moarte
și de stele cu nas bont
zorii-așteaptă, apoi toată
să se frângă-n orizont.
Răsunau din când în când
creste roșii blasfemând.
Gemând surd, sfânta copilă
sfarmă-a cupelor cristale.
Plâng cârlige și cuțite
ascuțite pe tocilă.
Taurul de nicovale
urlă, și se încunună
Merida cu nard în floare
și cu lăstăriș de mure.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.