Pe-o-ngustă cărare
Don Pedro venea.
Mândru cavaler
Ay, cum mai plângea!
Călare pe-un ager
roib fără zăbale
venea să găsească
sărut și mâncare.
Ferestrele toate
deschise spre cer
vântul îl întreabă,
unde-i plânsul, unde-i
mândru cavaler.
Traducere Darie Novăceanu
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.