Adierea
e ondulată
ca părul
unor fete.
Ca undele
unor tăblii vechi de lemn.
Adierea
țâșnește ca apa
și se împrăștie
– ca o albă-alinare –
prin defilee
și leșină
când se ciocnește de pieptul
muntelui, tare.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.