Cântecul
ce n-o să-l spun niciodată
adormi pe buzele mele.
Cântecul
ce n-o să-l spun niciodată
Pe caprifoi
era un licurici
și luna înțepa
apa ca o rază.
Atunci eu visai
cântecul
ce n-o să-l spun niciodată
Cântecul plin de buze
și de izvoare îndepărtate.
Cântec plin de ore
pierdute în umbră.
Cântec al stelei vii
peste-o veșnică zi.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.