Motto: "Dacă mi-aș pierde mâinile și picioarele,
pe tine n-aș vrea să te pierd, Luciditate!”
E o tăcere care nu minte
acolo unde locuiești.
Nu în cuvinte,
ci în golul dintre ele,
unde gândul știe că va gândi.
Când totul cade,
rămâne conturul tău:
rece, clar,
adevărat.
O verticală în haos,
pe care se sprijină sensul.
Iluziile
desfac de pe ele însele
numele tuturor lucrurilor.
Rămâi, felinar în grota de sare!
Fără tine,
n-aș fi descoperit realul
care nu doare.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.