ochiul tău blând
când îmi stai la sân
și îți îngân
poveștile de-adio ale vânătorilor
care caută cerbii
în umbrele ierbii
umbra ta către o casă părăsită
ochiul tău blând
și palma-nvechită peste care treceau
liniile strâmbe ale gloanțelor
fine ca praful de pușcă
simți cum te mușcă?
simți?
obrazul pe ceasuri cu zimți
s-ar odihni, iubito, dar tu
cu ochiul blând
și urma ștearsă
rămâi întoarsă către NU
9 septembrie – 16 decembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.