Femeia e o rază
Desprinsă dintr-un astru,
Ce-a coborât să vază
De cerul cel albastru
Şi-a oglindit seninul
În marea de smarald,
Desăvârşind destinul
În valul cel mai cald.
Femeia e o boare,
Precum e un zefir,
Ce a venit să-ntoarne
Cât poate de subtil
Pornirile rebele
Din lumile de jos,
Suflând uşor spre ele
Parfum de chiparos.
Femeia e o floare
În plină primăvară,
Purtând cu ea culoare
Ce dă pe dinafară,
Spre-a zămisli speranţa
Din visele înalte
Şi-a înclina balanţa
Spre cea mai dreaptă parte.
Femeia-i o minune,
Femeia-i poezie
Femeia putem spune
Că-i o icoană vie.
Însă când se trezeşte
Femeia-ascunsă-n fire
Nu cred că îşi doreşte
Platonică iubire.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.