Prea plină de vară-i fereastra spre tine,
Prea-i zumzăie-a soare și-a zboruri perdeaua,
Prea lung năpădește cu razele steaua,
Când noaptea îi fluieră-n vânturi suspine!
În clipa ce curge ca timpul s-adune,
O umbră a pașilor tăi mă colindă.
O văd chiar în mine, ca într-o oglindă,
Plimbându-și arcușul pe-adâncile strune.
Ascultă! O creangă în Morse-mi grăiește,
Tresaltă-n frunzișuri de in și mătase,
Îmi bate în geam, că voiește să-mi lase
Minunea horită în care trăiește.
Un nour străbate celeste coline...
Privirea-l petrece mai sus de-auroră,
Iar versu-mi se scaldă-ntr-o apă sonoră
Când fruntea se-nalță, cu gândul la tine.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.