Fericirea-i un zâmbet,
E o rază de soare,
Al copilului râset,
Sau a mării culoare.
Fericirea e vântul
Ce se joacă prin frunze,
Fericirea-i sărutul
Aşteptatelor buze.
Fericirea-i un munte
Învelit în zăpadă,
Sau sunt lucruri mărunte,
Întâlnite pe stradă.
Fericirea-i trăirea
Fără semn de-ntrebare,
Când pătrunsă ţi-e firea
De nestinsă culoare.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu