Amorul, când se-arată-n fine,
Nu știe-a se arăta.
Să privească la ea știe bine,
Dar nu știe-a vorbi cu ea.
Cel ce vrea să exprime ce simte.
Nu știe-a se exprima.
Vorbește: și pare că minte...
Tace: și pare-a uita...
Ah, dacă-ar prinde de știre,
Iar privirea de-ar fi auzită,
Și de-ar fi de-ajuns o privire
Ca să știe că este iubită!
Dar cel care simte-i tăcut;
Cine vrea ce mult simte să spună
Rămâne fără suflet și mut,
Singur de tot, pân’ la urmă!
Dar dacă versu-ar putea povesti
Ceea ce eu nu-ndrăznesc,
Deja n-aș avea ce vorbi
Fiindcă de fapt îi vorbesc...
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Fernando Pessoa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.