Fetița mea e o furtună
Când timpul este prea ploios,
Când norii negri de adună,
N-o ajută un glas duios.
Fetița mea e o comoară
Când e soare și-i frumos,
Asprimea vremii n-o doboară,
Când mănâncă un măr zemos.
Fetița mea e o minune...
A Divinului dar suprem,
E speriată și nu-mi spune...
Dar nici nu face ce noi vrem!
În lumea ei plină de basme,
În a copilăriei vrajă,
Înconjurată de fantasme,
Toți îngerii îi stau de strajă!
Covasna, 11.06.2016
vezi mai multe poezii de: Artangel