E noapte-n brazi, în gândurile mele
Și-n ochii cei hipnotizați ai lumii.
Giganții nori aleargă ca nebunii,
Iar cerul și-a pictat pistrui cu stele.
Se-aude-un cânt grozav de libertate,
Măiastru glăsuit de nai, la stână,
Înfășurat pe vântul care-adună
Cuvinte și tăceri îndepărtate.
Pe dibuite, s-a lăsat culeasă
O umbră care-nfăptuiește ceața,
Când luna și-a văzut, sfioasă, fața
În lacul cu orăcăială deasă.
M-adun în trupul clipei, ca în stâncă
Puterea de a sta în nemișcare
Prin hachițele vremii, călătoare.
Iluzie înaltă și adâncă...
Și-atuncea simt în pori eternitatea,
Devin întreaga șoaptă a pădurii,
Întunecată precum cerul gurii
De fiară nevânată: libertatea.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.