Fiinta ta se termina la trup
Ca soarele ce moare-n asfintit,
Ca roiurile -nchise noaptea-n stup,
Ca gandul fara aripe,ranit.
Alergi pe camp cu parul despletit,
Ca norii zdrentuiti de uragane,
Nemaivazand decat prin pipait,
Neauzind decat prin megafoane.
Ti-a amortit privrea de azur
Intinsa peste lucruri,ca pojarul.
Cu pieptu-ti ,ca o cremene de dur
Se poate-aprinde- graba amanarul.
Se poate-aprinde
vezi mai multe poezii de: SAlecsandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte,foarte frumoasă !
mirimirela
miercuri, 26 august 2015
Deosebita, ai un ton special in poeziile tale, cred ca le-as recunoaste dintr-o mie, daca n-as sti ca sunt ale tale.
andreionthepoetry
miercuri, 26 august 2015
Foarte frumos scrisa! Impecabila!
stomff
miercuri, 26 august 2015