Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează,
Că-i mai sunt dragă să nu-mi spui...
O, nu! Ce nemilos el viața mi-o scurtează,
Deși cuțitul tremură în mâina lui.
Ba roabă-i sunt, ba mă îneacă plânsul,
Mă supăr sau îmi fac inima rea, -
De mai trăiesc... sunt vie pentru dânsul,
Dar viața asta! Ce amara-i ea!
Ce scrupulos, zgârcit îmi vămuie văzduhul
Nici cu un dusman nu-i așa de crud...
Ah, mai zvâcnește încă slab în mine duhul,
Dar viața n-o mai simt, n-o mai aud.
(traducere de Igor Crețu)
vezi mai multe poezii de: Fiodor Tiutcev
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.