Mergea pe valea unui râu ce șerpuia prin munte
Și etala un mic desfrâu de străluciri mărunte
Acelui ce, pe-o punte, voia la gânduri frâu.
Nu reușea – povara lor îi apleca privirea
Spre râul ce, seducător, îi agita simțirea
Trezindu-i amintirea și-n piept, un vechi fior.
Molatic, undele duceau spre locuri neștiute
Și clipe ce se depărtau, și chipuri cunoscute
Din zile petrecute când stelele cântau.
Din unde reci, ca un cadou al râului din munte,
Un alt fior, puternic, nou, cerea să își descrunte
Privirile … pe-o punte și-o urmă de ecou.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.