Povesti-vă-voi acuma ceva vesel, depănind
a lui Bozordjmer poveste. Te fereste să socoţi
visurile drept năzhîtii; află că proorocesc,
Notă informativă :
Bozordjmer înseamnă în persană - Cel pe care îl iubim mult ;
un înțelept care a ajuns vizirul lui Nuşirvan
și dascălul fiului acestuia, Hormozd.
mai cu seamă când le vede însuşi şahul lumii şi
duhu-i luminos le-alege; zodiile se-ntrunesc
şi ţin sfat pe crugul Lunii, şi cuvintele în zbor
li se-mprăştie pe cruguri şi senine duhuri văd
viitoru-ntreg în vise, cum vedem că se răsfrâng
flăcările într-o apă într-o noapte adormi
şahul Nuşirvan; la minte pârguit era şi treaz,
plin de vlagă tinerească; el văzu în vis crescând
lângă tronu-i, dinainte, un copac împărătesc
inima-ncântându-i. Şahul, muzică şi cântăreţi
porunci să i se-aducă; dar în locul hărăzit
pentru tihnă şi plăcere se-aşeză un porc mistreţ
colfii ascuţiţi sticlindu-şi; vru la praznic să ia loc
si ceru să bea din cupa şahului Nuşiravan.
Şi când Soarele în semnul Taurului se-nălţă
şi-ale ciocârliei triluri răsunară-n patru zări,
şahul se sui pe tronu-i, îngrijat, mâhnit de vis.
Fu chemat cel ce dezleagă visele, şi lângă tron
se-aşezară-ai Curţii; şahul povesti la cei mubezi,
sfetnici buni, ce-n vis văzuse. Meşterul tălmăcitor
nu ştiU ce să răspundă, căci nicicând nu auzi
de-un asemeni vis şi omul neştiinţă arătând,
de-orice grea învinuire mi se puse la-adăpost.
Şahul, nici o tălmăcire neprimind de la-nvăţat,
căută, cuprins de grijă, un alt mijloc. El mână
peste tot mubezi ce-s oameni chibzuiţi și iscusți
veşnic treji în al lor cuget; c-o lădiţă de argint
şahu-i dărui în parte, multe de la ei sperând,
când din lume s-or întoarce; fiece lădiţă-avea
zece mii derhami năuntru să le fie de-ajutor
pentru-a căuta în lume-un cărturar ce-i priceput
visele să tălmăcească şi-i atoateştiutor,
şi va tălmăci şi visul şahului, şi va scotea
taina din ascunzătoarea-i, omul căruia-i va da,
plină de arginţi, lădița, peste-arginţi adăugând
mulţumirile acelui şah pe lume-atotstăpân.
Cei mubezi isteţi porniră-n cele patru zări fiind
învăţaţi, la minte ageri. Unul dintre-aceşti trimişi
se numea Azad Serv; merse de la curtea şahului
pân' la Merv, şi pretutindeni prin cetate cercetă
până când văzu anume un mubed ţinând în mâini
Zend-Avesta desluşind-o la câțiva învăţăcei,
cu asprime şi turbare, şi cu izbucniri în glas.
Dinaintea lui, un tânăr mai săltat decât ceilalţi
învăţa din Zend-Avesta; se numea el Bozordjmer.
Işt ţinea cu înfocare ochii-n carte cufundaţi
şi-ntrecea-n învăţătură pe ceilalţi învăţăcei;
el odraslă-era de oameni cărturari din tată-n fiu.
Cel mubed şi-mpinse calul spre-acest loc şi întrebă
pe învăţător de visul şahului Nuşiravan.
Dar cel dascăl de scriptură îi răspunse-ntărâtat:
„Nu e treaba mea aceasta; eu mă ţin, spre-a şti ceva,
doar de Zend şi-nvăţătura-i o arăt acestor ţânci
însă nu-ndrăznesc a merge mai departe." Bozordjmer
auzind aceste vorbe, se-nciudă şi ochi nălţând
către dascăl: „Asta este pe măsura-mi; mă pricep
viselor să fiu tălmaciul." Însă al Avestei om
scoase-un strigăt împotrivă-i: „Ai sfârşit cu cartea ta?
Dacă mi te pui de-acuma visele să tălmăceşti,
cum îţi vei hrăni cu visuri pântecul înfometat?"
Dar trimisu-i zise astfel: „O, tu, omule mintos
poate că-n ştiinţa asta el este stăpân şi-atunci
nu-l dispreţui atâta. De rotirea-acestei sorţi
ce ştii oare? Nu veşmântul îl arată pe un om;
poate că — mai ştii? — norocul ăstui tânăr a-nceput
să sporească-n strălucire; nu tu, soarta la-nvăţat.
Dar se mânie-nvăţatul şi-i strigă lui Bozordjmer:
„Zi ce ştii !" Învăţăcelul îi răspunse: „Voi vorbi
numai şahului în faţă când mă va fi aşezat
lângă tronu-i, dinainte." Cel trimis îi dărui
cal şi-arginţi, tot ce se cade pentru drum a-l pregăti
şi plecară împreună către Merv gonind grăbiţi
precum potârnichi prin crângul tufelor de trandafiri.
Și-astfel drumeţind ei vorba-aduseră şi despre şah,
de puterea-i şi mărirea-i, de coroană şi de tron,
şi ajunseră în dreptul unde apă au găsit;
vremea cum era de masă şi odihnă, de pe cai
coborâră-ndată, apoi merseră sub un copac.
După ce se ospătară, Bozordjmer şi adormi
sub copac, subt umbra deasă, c-o bucată de brocart
capu-acoperindu-şi. Soţul său de drum rămase treaz,
neputând dormi de gânduri, cugetu-i fiind mişcat
de-acest tânăr, ce atâta-i de-nvăţat şi înţelept.
Cum privea spre codru,-un şarpe el văzu cum îi săltă
adormitului brocartul care faţa-i învelea,
şi-l amirosi cu multă lăcomie de la cap
până la picioare; apoi, părăsindu-l, se târî
si se-ascunse printre frunze în copacul rămuros.
Pe când negrul şarpe-ajunse lunecând pe trunchi în vârf,
tânărul deschise ochii, se trezi din somn şi-atunci
negrul şarpe de îndată ce-l văzu că-i tulburat,
se şi tupilă-ntre ramuri adumbrite. Cel trimis
uluit rămase foarte; rugi nălţă spre Cel-de-Sus
şi-l rugă să se pogoare-asupra-acestui Bozordjmer,
şi în sinea lui îşi zise că ăst tânăr înţelept
va să urce-n măreţie pân' la treapta cea de sus.
Cronica Șahilor
traducerea George Dan
vezi mai multe poezii de: Firdousi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.