Rostam îşi mână de-ndată la Saad un olăcar
iute tocmai ca lumina şi ca fulgerul din nori.
Puse, pe mătase albă, să se scrie un răvaş
luminos cum e-n amiază Soarele; şi pe răvaş,
într-un colţ, acestea scrise: „Fiul şahului Hormozd,
pahlivan în lumea-aceasta, Rostam preamărinimos
scrie către Saad, fiul lui Vakkas, ce-i însetat
de război zorind pieirea-şi." şi-ncepu cuvântu-astfel
„Să nu dăm deoparte teama şi slăvirea Domnului
carele neprihănit e : El e cel ce ţine-n mâini
sfera pururi mişcătoare; El putere dă şi tron.
Fie să se răspândească-a' sale binecuvântări
peste şahul plin de faimă, care o podoabă e
Notă explicativă :
...șahul plin de faimă - Adică șahul Yezdegherd.
a coroanei şi-a pecetei şi a tronului înalt,
strălucirea măreţiei şi măririi în izbânzi
şi putere, el, stăpânul spadei, tronului măreţ,
cel ce poate ţine-n lanţuri şi pe însuşi Ahriman !
Un prilej de mişelie se ivi şi în curând
va aduce multe chinuri, multe sterpe încleştări.
Spune-mi cine-ţi este şahul, şi tu însuţi cine eşti,
de ce lege, pe ce treaptă? Lângă cine-ţi cauţi tu
reazimul? Tu şi-ale tale ordii ce le cârmuieşti
sunteţi goi; un pic de pâine mi te-ar sătura pe loc,
dar tu mori, te stingi de foame. N-ai nici tron, nici elefanţi,
nici hazna. Te mulţumeşte că-n Iran eşti încă viu:
şi coroana şi pecetea sunt în mâna altcuiva,
a stăpânului ce are elefanţi, comoară, tron,
şi putere, şi e şahul cel vestit şi e născut
dintr-o spiţă domnitoare; Luna-n ceruri nu-i nimic
lângă el, şi-ntreg Pământul n-are-un crai măreţ ca el.
La ospăţ când se aşează, vesel, arătându-şi doar
într-un zâmbet, albi, toţi dinţii ca argintul lucitor,
dă în dar mai mult şi-atâta cât nu fac arabii toţi
laolaltă, fără-a face pagubă-n comoara sa.
Are el de două-ori şase mii de câini şi de gheparzi
şi de şoimi cu zurgălăii pe lănțuguri de-aur fin;
toată vremea, pe câmpie, dintr-un capăt în cellalt,
cei nomazi ce poartă suliți, din vânat nu pot trăi,
că-i al şahului ce-l prinde cu ogari şi iuți gheparzi;
cheltuiala care-o face c-un alai vânătoresc
nu-i sub ochii lui nimica. Trebuie într-adevăr
că n-ai umbră de ruşine, trebuie că-n mintea ta
nu cunoşti ce-i nalta cinste, nici sfiala nu ştii ce-i;
tu eşti cela ce cu faţa asta şi-obârşia ta,
cu apucături urâte, îndrăzneşti să năzui sus
la şăhia persiană? Dacă-ţi cauţi tu cumva
după merite puterea, dacă vorbele-ţi nu sunt
niscai glume şi batjocuri, să-mi trimiţi un olăcar
grăitor, hârşit de viaţă, nenfricat şi dăscălit,
să pricep mai bine ţinta, ţelul ce ți-l urmăreşti,
şi ce cale-ți va deschide către tronul keianid.
Voi trimite-n goană mare pe un cavaler la şah
să cunoască şi măritul ceea ce tu îi pretinzi;
nu căta să dai, tu, pieptul c-un puternic domnitor,
căci mi-i teamă că sfârşitul tău va fi de jale plin.
E stăpânul lumii noastre, de-al lui Nuşirvan nepot,
a cărui dreptate-n ţară-ntinereşte pe bătrâni;
un vlăstar de şahi, el însuşi şah, nu-şi are-n acest veac
nicăieri asemănare. Vezi să nu mi te preschimbi
într-o groază-a lumii, duşman al credinţii-n Cel-de-Sus:
cel cu cap n-o să râvnească tronul unor Keianizi.
Bine să-mi ceteşti răvaşul ăsta de poveţe plin,
cugetul să nu-ţi înpiedici de-a vedea şi-a auzi."
După ce pecetea-şi puse pe scrisoare, i-o dădu
prinţului Pirulz, ce-i fiul lui Şapur. Ăst pahlivan
se şi duse cu ştafeta la Saad al lui Vakkas,
însoţit de căpetenii, toţi la inimă senini,
platoşe de-argint şi scuturi, și, de aur, cingători.
Cronica Șahilor
traducerea George Dan
vezi mai multe poezii de: Firdousi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.