XVIII. 2. Yezdegherd. Răspunsul lui Saad, fiul lui Vakkas, la scrisoarea lui Rostam ! - Firdousi
Adăugat de: ALapis

Dăscălit despre sosirea ăstui om vestit, Saad
îl întâmpină c-o oaste cât nisip e în deşert.
După ce-l aduse-n cortu-i, îi şi puse întrebări
despre oaste şi măritul pahlivan, şah, cap-de-oşti,
despre oameni, capi-de-oaste, şi ţinuturi din Iran.
O manta zvârlind subt Piruz îi grăi: „Suntem născuţi
toţi cu suliţa în mână şi cu sabia de-oţel:
printre aprigii războinici niciodată vorba nu-i
nici de-argint, brocart sau aur, nici de hrană sau de somn !"
Apoi l-ascultă pe Piruz cuvântând, şi-astfel luă
cunoştinţă de ştafetă, şi-i aduse mulţumiri.
Aşternu în scris răspunsul, una şi-alta înşirând;
scrise-acolo despre genii, despre oamenii de rând,
despre vorbele rostite de profetul haşemit,
despre dogma unităţii, de Coran, făgăduinţi
şi ameninţări, şi viaţa fericită de apoi,

Notă informativă :
Tribul şi neamul din care s-a născut profetul
Mahomed se numea Haşemi.

de religia cea nouă. Zugrăvi acolo-n scris
smoala-n clocot arzătoare, flăcări, ger, întregul iad;
raiul verde cu pâraie şi de lapte şi de vin,
cu risipa sa de camfor, cu izvoarele-i ţâşnind,
pomul său ceresc, şi-n şopot vinul, mierea din fântâni;
şi adause la urmă: „Şahul de va-mbrăţişa
legea asta-adevărată, pe drept i s-or cuveni
tron şi fericire-n cele două lumi; el va avea
pe deapururi diademă şi cercei şi fel-de-fel
de-avuţii şi nestemate pentru care-o mijloci
Mohamed, şi dobândi-va iertarea păcatelor,
şi neprihăni-va-şi trupul ca apa de trandafiri
strecurată.-Avind răsplata raiului făgăduit,
nu mai trebuie sămânţa urii-n câmp s-o azvârlim,
să dea spic nenorocirea. Fiinţa lui Yezdegherd,
uriaşul glob de tină, şi seraiuri cu grădini,
sălile de ascultare, curţi şi tron împărătesc,
şi serbări şi mari ospăţuri — nu fac cât un fir de păr
al unei Huri. Coroana şi comorile te-orbesc
în şederea-ţi pieritoare; tu încredere îţi pui
în ăst tron din colţi de fildeş, în aceşti ogari şi şoimi,
în noroc şi-n diademă. şi-astă lume preţuind
cât un gât de apă rece — trebuie să-ţi nască-n piept
atât zbucium? Înţeleptul nici un ban nu dă pe ea;
leapădă-te de-amăgire şi de-ale credinţei căi
nu te-ndepărta. Oricine vrea cu mine crunt război,
n-o găsi decât o groapă strâmtă şi un loc în iad.
Raiul îţi va fi lăcaşul, dacă îl vei merita,
cugetă în care parte trebui-va să apuci !"
Saad puse o pecete-arabă peste pergament,
binecuvântări aduse-n cinstea celui Mohamed;
şi apăi dintre războinici pe Şobah Moghaira
îl trimise cu ştafeta la cel pahlivan, Rostam.
Dintre perşi un om cu faimă căpetenia-şi vesti
că venise o solie: „Este,-i zise, un bătrân
slăbănog; nici cal nu are şi nici platoşă pe el;
cocârjat, pe umăr poartă-ngustă sabie de-oţel,
şi veşmântul lui arată o mulţime de rupturi.

Notă informativă :
Huri , zână oacheşă din mitologia şi paradisul mahomedan.

De cum auzi acestea, Rostam înălţă un cort
din brocarturi, căptuşindu-l cu perniţe din Kitai.
Oastea lui, precum puzderii de lăcuste şi furnici,
se înşirui. Un scaun de-aur se aduse,-apăi
pahlivann-şi luă locul; cavalerii perşi, şaizeci,
precum lei de bătălie, în caftane viorii
şi ţesute-n fir de aur, daurite încălţări,
gât, urechi împodobite-n giuvaere şi cercei,
se orinduiră-n jurul cortului cel pregătit
şi gătit împărăteşte. Ond Şobah ajunse-n prag
şi intră în cort nu puse pe covor niciun picior,
ci, zmerit, doar pe ţărână merse şi se sprijini
doar în spadă-i ca în bâtă; pe pământ se aşeză
fără a privi la nimeni, fără-a ridica de jos
ochii către cel ce este căpetenie-de-oşti.
Rostam spuse : „Fii ferice şi atotştiinţa ta
să-ţi păstreze sănătatea şi în cuget şi în trup !"
Cel arab i-ntoarse vorba: „Omule slăvit de toţi,
de primeşti credinţa nouă, mântuirea fie-a ta !"
Nu-i plăcu aceste vorbe lui Rostam; se încruntă
şi păli; luă din mâna lui Şobah răvaşul scris
şi-l întinse către scribul care ştie-a tălmăci.
Rostam astfel îi răspunse: „Zi-i stăpânului arab,
zi-i din partea mea acestea :« Nu eşti şah şi nici nu eşti
vrun moştenitor de tronuri; dar norocu-mi părut că
se-ntunecă şi tronul l-ai râvnit din inimă.
Nu-i uşoară treaba-aceasta-n ochii celor încercaţi,
şi-ţi lipseşte prevederea când porneşti pe-astfel de drum.
De purta Saad coroană, voie-aş fi avut atunci
să iau parte la războaie şi la praznice cu el,
dar de vină-s zodii rele. Ce-aş putea adăuga?
Suntem într-un ceas amarnic. Călăuz dacă-mi va fi
Mohamed, şi dacă legea veche mi-o voi părăsi
pentru o credinţă nouă, totul se va răsturna
sub această-ncovoiată boltă de-nstelat azur,
şi-mi va fi de toate silă ». Mergi în pace, olăcar;
nu e vremea de palavre-n ziua cruntei bătălii.
Zi-i lui Saad că-i mai bine să sfârşească-nvingător
pe cel câmp de încleştare, decât să privească viu
cum duşmanu-i izbândeşte !" Şobah tabăra lăsă,
de-ai fi zis că vrea să-ntreacă vântul iute de picior.

Cronica Șahilor

traducerea George Dan



vezi mai multe poezii de: Firdousi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.