Toamna-și prinse în agrafe
Roșcovanele ei plete
Cu-aerele filosoafe
Se perindă pe-ndelete.
Vântul îi surâde slugă
Cu un zâmbet larg de pepeni
Dându-se după o glugă
De hlujeni* scorțoși și țepeni.
Buruienele-ncâlciră
Pe sub pasul ei voroava**
Și cu râvnă volontiră***
Îi înalță-n ceruri slava.
Iar ea vine în șalincă****
Purpurie și țesută
Unde-n triluri de tilincă*****,
Unde-n tropot de bătută.
Trece fără de pereche
O mireasă ce pășise
Undeva în vremea veche
Ce-a rămas numai prin vise.
Îi zâmbesc și eu ca vântul
Retrăgându-mă din cale
Și încerc să-i spun cuvântul
Să nu fie beat de jale.
Ci vorbesc ca și un mire
Aurit în glas și-n față
Tot versete de iubire
Caligrafiate-n viață.
Mă înclin ușor ca sălcii
Care curg și curg pe valuri
Și-i vorbesc slovele păcii
Lămurinde idealuri.
S-a oprit pe-o clipă Zâna
Dintre freamăte înalte
Și mi-atinse gingaș mâna
Cu o stea moale de paltin.
„Ce mai faci?!” - mi-ar spune parcă,
Dar n-a spus nimic din toate
Așteptând în cârd să treacă
Gâștele întârziate.
„Te aștept - am spus mai tare -
Ca să treci pe-aici, crăiasă,
Fără pofte de valoare
În privirea bucuroasă.
Ca să port în lungul vieții
În odihnă și în umblet
Minunata-ți frumusețe
În adânc și-adânc de suflet...”
Lângă veacurile-apuse
Îi văd tremurul mătasei
Încântat că ea trecuse,
Amărât că eu rămasei.
*HLUJÁN, hlujeni, s. m. (Reg.) Tulpină a unor
plante erbacee mari; cocean de porumb
(după ce s-au cules știuleții).
**VOROÁVĂ, voroave, s. f. (Înv. și reg.) 1. Cuvânt, vorbă.
2. Discuție, convorbire, conversație. 3. Discurs.
***VOLONTÍR s. m. v. voluntar
****ȘALÍNCĂ ~ci f. reg. Acoperământ pentru cap,
constând dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură
(împodobită cu franjuri), purtat de femei.
*****TILÍNCĂ, tilinci, s. f. Vechi instrument muzical
popular de suflat, asemănător cu fluierul,
dar fără găuri laterale,
făcut din scoarță de paltin, răchită, tei
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu