gunoier celest
iarna
culege neguri din toate buclele spațiului
serpentinele inimii
trebuiesc
deparazitate frecvent de scorpionii îndoielii
cădem uneori
somn de gorgone în statui
și din trupuri se decojesc fresce de grote
pe steiuri ca niște jnepeni spaimele își usucă
umezeala
flori de gheață explodează
în brațe
când somnambuli facem amor cu abisul
precum vântul stepei
prin coşul casei părăsite
clipa sună a viață de contrabandă
locuim cu intermitențe savoarea cărnii
în orologii a căror pendule sunt fisurate viforul
spulberă cusuți în pleoapă de humă oarbă cum se inspiră
oare infinitul cine consemnează eșecul
cel fără lest de ceruri nu-și va găsi statura
și echilibrul
sub o foame năprasnică
carnea-și mumifică esențele
instinctul de conservare îmbracă văluri camuflează
nămeții risipa consumismului
în dermă
oameni de zăpadă pornesc o contrarevoluție
erupțiile
incandescente ale sângelui solicită remiză
preț de o viață
încleștarea contrariilor eliberează
eterul secundei
din tumorile necredinței
cosmosul clipește în geana unui greier sau zeul pan
încurcă iarăși ținutele festive
orgiile
sunt prinse în urzeala vremuirii sordide
soarele își recalibrează mocnit
erupțiile
gura soarbe nesațul otrăvii
ca pe o soma
silitoare
inima învață alfabetul arderilor
sub copca vieții
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera