Tema săptămânii - Floarea iubirii

Am sădit o floare în inima mea..
Dulcile-i petale să-mi spună, ar vrea:
"Păstrează-ţi veştmântul tot mereu curat,
Inima şi gândul, fie-ţi ne-ncetat,

Ninge ,
ninge cu flori de lumină
la cei ce aduc iubire.

dragostea e doar un gest prin care
trece liniştea înspre libertatea
de a iubi şi a fi iubit

gunoier celest
iarna
culege neguri din toate buclele spațiului
serpentinele inimii

Ce-i frumos, repede trece,
Ca un duș cu apă rece.
Viață, viață, fir de ață,
Învață-mă, nu fi hoață...

Dac-ai simți, cum ți se-oferă un trandafir în toamnă,
Dintr-o grădină efemeră, revine în a ta palmă,
Să-ți strige către inimă chemarea -ndurătoare-
Petale parfumate apar în toamnă ca o vindecare;

Boboc de trandafir eu sunt,
La o fereastră-n casă,
Nu simt al iernii aspru vânt,
De frig, nici că îmi pasă!

Îmbrăcată în matasea dimineții
zbor prin tărâmul sufletului
precum un fluture
îmbrățișat de razele soarelui,

În dimineața aceasta
am desenat pe un geam aburit
flori printre stele
denumindu-le florile iubirii.

Bat clopotele vremii în turla din Moldova
Trezind din amorţire un paznic secular,
Îngenuncheat la capul părintelui cu slova
Nemuritor, veghează luceafărul hoinar.

 
Poetului-nepereche:Mihai Eminescu
 
Tu, Demiurg al erei prezente,

Floarea iubirii

Cu inima si sufletul deschis,
Am scris pe lună si am scris pe stele

Floarea iubirii greu îmbobocește
Petalele-și desface cu sfială
Mirabilă culoare deslușește
Corola sa fără-ndoială.

Lângă tine
mă simt adolescenta
ce zâmbește și răde permanent
precum un copil dezmierdat.

Iubirea-i Doamne, peste tot!

Iubirea-i Doamne, peste tot
E-n ceru' albastru şi în soare

Dar toate rămâne-vor scrise,
Spre-a fi pentru suflet balsam,
Îmi bat contradicţii în geam
Şi plouă cu vorbe nescrise.

Floare mică, floare-albastră
Ce-ai înflorit în grădină,
Te-am rupt și te-am pus în glastră
În noapte cu lună plină.

Mi-e sufletul golit de a ta lipsă
Şi nu mai pot spera la ce a fost
Floare a iubirii, din cer fiind desprinsă,
Te-ai rătăcit în gânduri fără rost.

De unde vii Iubire din ce noian de aştrii,
Când blânda amurgire se lasă peste noi?
Îţi văd seninul dulce din ochii Tăi, albaştrii
Şi-Ţi aud şoapta, Doamne: "Mereu Eu sunt cu voi!"

Am fost o harpă iubitoare,
vrăjită
de-ale tale strune cântătoare,
zâmbind mereu în faptul serii

Valul de lumină, ziua-ncet îşi lasă
Sărutând tomnatec maluri care tac,
Jos, pe lunca verde, în vals de mireasă,
Lebedele albe lin plutesc pe lac.

Floarea iubirii
Inima pulsând în ritm
De castaniete.

nici nu ştiu dacă m-a iubit
mi-a spus doar că nimic
nu mai contează şi că singurătatea
o scrijeleşte pe suflet

Ți-am dăruit un trandafir
catifelat,de-un roșu aprins,
pe care l-am sărutat
cu mii și mii de cuvinte

Refrene

Un refren îmi vine-n minte
Când mă înțeapă câte-un spin,

Iubite,
cafeaua de dimineață,
dintr-un expresso nefolosit,
e atât de dulce

La poarta sufletului agățat de-o iederă
zâmbetul își face loc
în fereastra fiecărei dimineți
dăruind glas inimii, te îmbie la visare,

Dragoste,... ce-ai izvorît!

Dragoste,... ce-ai izvorît,
Din Veşnicul Dumnezeu,

Elegia Durerii

Peste-a negurilor vremi, de atent stai şi priveşti
De când creat a fost omul, o clipă de te gândeşti,