O floare rară
Culeasă astă vară:
Prietenia,
Ea m-a făcut să uit de colivia
În care sufletul era închis.
Am mirosit-o,
Am lăcrimat când am privit-o,
Parfumul ei
A pus aripi tăcutului condei
Ce-n versuri calde floarea a descris.
Am îngrjit-o
Și-n suflet cu speranțe am răsădit-o,
Unde-a crescut
Tot mai frumoasă… încet ea a putut
Să scoată sufletul din colivie.
E poezie
Pe coala albă de hârtie
Și-n linul zbor
Sufletu-i liber și ușor…
Parfum suav și multă gingășie.
vezi mai multe poezii de: Ina M.