Ca albina în polen
Mă îmbrac în praf, solemn,
Pașii de pământ fierbinte
Strivesc cenușa din minte.
Floarea soarelui privește
La pământ și își mărește
Pălăria prinsă- n ace
Căci e grea și nu îi place.
Nu demult a fost ușoară
Ca o floare- n primăvară,
Mândră și cu ochii- n soare
De- o vedeai din depărtare.
Acum are greutate
Căci semințele sunt coapte
Și se- apleacă să nu- și frângă
Gâtul de tulpină lungă.
Floarea soarelui a strâns
Raze calde și- a încins
În corola de semințe
Energii de trebuințe
Strânse-între petale moi
Unde-albinele stau roi.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.