Era un câmp înzăpezit,
cu o limpezime sticloasă până departe,
cu creste ale troienelor tixite la orizont.
Locul incert,
plin de frig violent
ca un întuneric continuu prin alb.
Ce anotimp era acesta?
Cu frică
și rătăcire a drumului spre casă.
Părea că s-a rătăcit chiar el,
anotimpul,
cu pași lunecoși pe câmpul cu suflet de gheață,
al nimănui.
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.