Ziuă - piatră de cer
lângă somnul de-amiază al ferigilor;
sporii nuntesc în priveliștea ochilor
umbra ne prinde în plasă - paing.
O, amețitule, vânt beat de polenuri
astfel se depune tăcere
în pietre, în urne, în cuvinte;
astfel murim însoriți
și brazii seamănă păduri din alt veac
peste țestele noastre
împușcate în ceafă.
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.