Lasă-i această bucurie papagalului!
Nici nu știi cât suferă
sub pojghița lui de pene colorate,
cât țipăt în lipsa aceasta de zbor,
în aripile surpate-n năuntru.
El știe prea bine că-i minunatul muzeu
din grădina de-argint al micii lui colivii,
că toți îl privesc cu mila cerului interzis.
Lasă-i bucuria de-a se ști zburător priponit
de strălucirea aburită a oglinzii în care privește.
Oglinda lui,
de pasăre măruntă.
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.