Și era, Billy,
cea mai frumoasă ninsoare,
cea mai adevărată ninsoare.
Treceam pe vârfuri prin aer
și-n cer stăteau călușeii,
albaștri, albi, verzi - călușeii
iar peste nemaipomenita lor visare
ningea frumos,
ningea oprit,
ningea adânc...
Și mă rugam de tine
să minți odată, să-i pornești,
să-i faci să se rotească-n cerul lumii -
doar tu ai fi putut să-i mai dezgheți
mințind frumos,
mințind convins,
mințind imens!
Doar tu i-ai fi putut însufleți.
Eu și vedeam!
Eu chiar aplaudam!
Ningea și se roteau și ne roteam.
Orașul se copilărise,
era un carusel de-adevăratelea,
cu verzi, și albi, și-albaștri - călușeii!
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.