Marea aceea: era caldă și albastră
și mirosea a leandri, a rodii și a mandarini.
A cimbru și agave.
Călcai deasupra unor marmuri
îmbibate de acea lumină, eternizând clipa.
Ce rezonanță aveau pietrele
și cum ne împerecheau pașii cu ecoul!
Toate ușile cetății se deschideau încet, să-mi arate piața albă.
Era târziu!
Erai al alteia...
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.