Aș vrea să mai rămân în preajma ta
să-ți apăr timpul și fruntea de nea,
să alung vântul când te desfoaie
de vise, lăsându-te singur în ploaie.
Aș vrea să fiu iunie,
timpului tău de octombrie greu.
Noi doi, ai stelelor, ai durerii
și ai trifoiului cu patru foi-
cum să mă-ndepărtez,
cum să mă duc?
Mă strigă timpul tău,
din vinul fiert, din frunzele de nuc.
Simt parc-aș trece-n timpul tău, curând,
cireșii-mi întomnând.
Dar e un paznic la hotarul vârstelor -
mă trimite
să vin la vreme,
cu toate recoltele mele.
...Lerui-ler
sunt fără tine,
parc-am rămas fără cer.
Vol. "Intrare în anotimp", Editura pentru literatură, 1964
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.