Puțină amețeală -
cât să visăm, cât să iubim,
nenimenii de niciodată
lerui ler, lerui trist,
în noaptea asta-a nins cu păsări negre,
lerui ler, lerui ler
și țipetele lor mai țipă-n mine
de miază moarte,
lerui ler -
și toate mi se-așează-n crengi
și sunt copac bolind de boala lor
și sunt copac frumos de spaima lor;
și magii vin și magii trec
și magii trec, uitând pe drum
ce veste au pornit s-aducă...
lerui ler, lerui ler...
Vol. "Austrul", Editura Eminescu, 1971
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.