O femeie plutește-n crepuscul.
Unduită de greieri,
câmpia naște stelele.
E liniștea cu trenuri,
cu ecouri de zi,
cu ierburi tari
și dor de vacanță.
Învii în seară
marea
și secerișul câmpurilor...
Corabie cu pânze de aur, iubirea,
plutește pe zarea deschisă
între pleoapă și vis.
Bună seara!
Ce frumoasă începe în mine
seara aceasta,
păstrând în claritate
rezonanța zilei!
Și-atât de vast se-ntinde cerul
să mă cuprindă! - Bună seara!
Vol."Intrare în anotimp", Editura pentru literatură, 1964
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.