Demolăm.
Niciodată n-a sunat prăbușirea
atât de mult cu un imn,
ca în această vorbă - demolare,
niciodată scâșnetul dărâmării
nu s-a armonizat atât,
acestui cântec ridicat cu schelele;
niciodată ruinele
n-au dat acest sentiment optimist,
de-ți vine să chiui,
semețindu-ți fruntea în zare,
Niciodată n-a fost un cer
cu atâtea păsări
deasupra ruinelor.
Vol. "Intrare în anotimp", Editura pentru literatură, 1964
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.