Era o mișcare stranie, dinăuntru,
a culorilor -
un alt Kansinski, într-un vis păduros.
"Giga" tocmai sfârșește, aici, acum.
Zi de aprilie.
Lumina rece, ca o limbă de viperă,
linge zidul nou, blocul vecin.
Vântul în zimții filondendronului,
fluviu verde,
crud-verzuiului
prin care văd ziua proiectată
pe ziduri noi și vechi.
Nemulțumire și mirare.
Ochiul se scaldă afară și în sine,
își inventează umbra.
Presimt c-am să plec.
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.